Joris Evers, vicepreședintele Netflix în Europa: „Pirateria este semn de frustrare” [INTERVIU]

Netflix a fost lansat recent în România, dar dacă ești la fel ca noi și trăiești pe Internet, probabil știi de existența lui datorită glumelor cu Netflix&Chill. Expresie care, știm cu toții, e un eufemism ingenios pentru trebușoarele pe care le fac oamenii care se plac atunci când pretind că vor doar să vadă un film împreună.

Lansarea Netflix în România a fost prilej de naștere a multor controverse. L-am așteptat mult timp, iar când în sfârșit a ajuns la noi, i-am găsit cusururi, unele mai realiste și întemeiate decât altele. Netflix este cunoscut în lume datorită succesului pe care l-a avut în America prin faptul că oferă milioanelor săi de abonați filme și seriale de calitate pe care cei interesați le pot urmări non-stop, mulțumită sistemului de playlist online din interiorul aplicației. Chiar și așa, majoritatea consumatorilor de filme și seriale din România cred că Netflix n-o să învingă niciodată torenții când vine vorba de a oferi acces nelimitat la divertisment de calitate.

Acum ceva timp, am publicat un editorial în care explicăm pe larg de ce e normal să plătești un astfel de serviciu și de ce ar trebui să îl alegi în detrimentul piratării. Zilele trecute, am avut oportunitatea de a discuta și mai detaliat această chestiune, iar răspunsurile ne-au venit chiar de la Joris Evers, vicepreședinte al Netflix în Europa.

Joris a fost invitat pentru a ține un discurs în cadrul ICEEfest 2016, întocmai pe tema dezvoltării serviciului Netflix în România. Am reușit să fixăm și o întâlnire one-to-one, în care să dezbatem modul în care românii au făcut trecerea de la „Hai la mine să vedem un film (descărcat de pe Filelist)” la „Hai să Netflix and chill”. Întâlnirea a fost stabilită la Hotelul Hilton de la Ateneu, și, deși mă așteptam să ne întâlnim în lobby sau la una dintre cafenelele anexate, am avut o surpriză plăcută.

De ce Netflix bate pirateria

Am fost primită într-un salon amenajat asemănător unei sufragerii confortabile și prietenoase, cu o pancartă amabilă de întâmpinare pe care scria „Welcome to the Netflix apartment”. În afară de pernele personalizate cu sigla Netflix, cănile din același film și posterele din seriale consacrate, piesa de rezistență era un televizor Ultra HD. I-am mărturisit rapid lui Joris că dacă aș avea o asemenea frumusețe acasă, probabil că aș sta la Netflix&Chill toată ziua. În sensul propriu al expresiei și poate cu mici pauze de masă.

Discuția a început cât se poate de colocvial, iar tonul acesta a fost păstrat pe tot parcursul ei. Am vorbit despre serialele pe care le urmărim. Eu mi-am mărturisit dragostea eternă pentru producțiile Marvel Jessica Jones și Daredevil, precum și pentru Orange is the new black, iar Joris mi-a spus că e fan House of Cards și How I Met Your Mother, ceea ce l-a transformat rapid în a mia persoană care îmi recomandă House of Cards.

Apoi, discuția s-a orientat către piraterie, o practică sacră de generații întregi în România (și, evident, nu numai, dar aia e o altă discuție). Am vrut să înțeleg mai bine cum a fost primit un serviciu plătit pe o piață poate prea obișnuită cu descărcarea ilegală. „Piratarea e un semn de frustrare. Pentru noi, faptul că oamenii piratează mult înseamnă că nu au altă variantă pentru a obține acces ușor și legal la aceste programe. Prin urmare, când vedem că o țară are un nivel înalt de piraterie, considerăm piața acelei țări potrivită pentru Netflix. Asta nu doar pentru că ne arată că oamenii nu sunt mulțumiți cu ceea ce obțin prin ofertele legale disponibile, ci și pentru că înseamnă că vor considera Netflix ușor de folosit. Să piratezi e mult mai dificil decât să folosești un serviciu precum Netflix”, mi-a spus Joris.

[readmore]

„Modul în care încercăm să concurăm cu pirateria implică oferirea unei variante ușor de folosit, rezonabilă ca preț și care oferă o calitate mult mai mare decât cea cu care ești obișnuit când piratezi. Poți să faci schimbul între limbi, subtitrări, iar toate astea se întâmplă apăsând un buton”. Ceea ce ne-a făcut să ajungem rapid la un punct-fierbinte: subtitrările în română, care, la fel ca industria românească din „O scrisoare pierdută”, sunt admirabile, sunt sublime, putem zice, dar lipsesc cu desăvârşire (sic!). Bine, cu o singură excepție.

Aici vine vestea bună: „Până la sfârșitul acestui an, majoritatea titlurilor vor avea subtitrări în română”, mi-a confirmat Joris. Desigur, scopul e ca toate producțiile să vină la pachet cu această funcție, dar e firesc să dureze. Cât despre dublarea serialelor, nemților le place să urmărească producții în limba maternă, la fel ca polonezii. În cazul românilor, totuși, balanța înclină către engleză cu subtitrare în română.

Revenind la subtitrări, Joris ne-a spus că nu ar trebui să ne așteptăm la o dată fixă la care să avem disponibile toate subtitrările, pentru că e un proces gradual. Motivul, în caz că mai are cineva dilema aceasta, e că Netflix cumpără subtitrările și plătește oameni pentru a le realiza. Prin urmare, atunci când vom avea subtitrările în română, putem avea certitudinea că sunt calitative, nu precum cele găsite pe site-uri întâmplătoare. Un fun fact ar fi că în Coreea, cei care fac subtitrări piratabile au comunități de fani și, dacă sunt foarte pricepuți, devin celebrități online, dar știm prea bine că nu e cazul și la noi.

Netflix în România nu e pentru toată lumea

Cât despre oamenii care au cumpărat abonament Netflix după o perioada de trial, nu am primit o cifră exactă, dar se pare că mai mult de jumătate au hotărât să rămână fideli serviciului după ce s-au acomodat cu el. Urmând modelul pe care l-a aplicat Netflix în Statele Unite, echipa se aşteaptă ca în şapte ani, unul din trei utilizatori de internet broadband din România să fie abonat Netflix. Printre planurile de viitor ale Netflix se regăsesc şi noi metode de abonare pentru utilizatori, în special pentru cei care nu doresc să îşi folosească cardul de credit online. Soluţia pentru aceştia va fi vânzarea în magazine de carduri pre-plătite.

„Putem fi deschiși și onești în legătură cu Netflix în România. Nu a avut o lansare propriu-zisă aici, iar versiunea care există acum e pentru oameni care sunt pasionați de tehnologie, buni vorbitori de engleză, mai degrabă orientați către producții internaționale, nu românești. Prin urmare, e un grup mai mic de oameni, raportat la cel larg de consumatori. Aceeași situație e și în cazul Netflix în Ungaria, Polonia, Taiwan sau locuri precum Kenya sau Nigeria”, a explicat Joris.

Am vorbit și despre promovarea nu tocmai intensă a Netflix în România. „Ce am făcut până acum a fost să stabilim faptul că România e o țară potrivită pentru lansarea Netflix. Internetul aici e grozav, mult mai bun decât cel din SUA, sunt mulți pasionați de conținut media, am luat în calcul și pirateria intensă. Intenționăm să îl creștem mult, iar adăugarea subtitrărilor e o parte-cheie în acest proces”. De asemenea, echipa Netflix nu pune accentul pe principiul potrivit căruia producția unui show e foarte scumpă, iar piratarea lui reprezintă un furt, ci pe oferirea unei experiențe mai bune decât cea pe care o poate oferi pirateria. În Australia, de exemplu, recunoscută pentru piraterie, lansarea Netflix a fost o revelație. În cazul României, e prea devreme pentru statistici relevante, dar există șanse destul de mari să avem aceeași soartă.

Lansarea show-urilor „personalizate” pentru anumite țări e văzută diferit. Netflix nu are în vedere o anumită țară atunci când lansează o producție proprie, ci un anumit gust. „Poate că sunt oameni în lume cărora le place să mănânce clătite cu ciuperci, brânză și cartofi. Dacă cei care sunt fanii acestui fel de mâncare se află printre abonații Netflix, putem face în așa fel încât să găsim un loc unde să o gătim și să o furnizăm tuturor abonaților din lume”. O aplicație mai clară a acestei analogii o găsim în cazul Marseille, primul serial realizat de Netflix în Europa, în Franța, cu actori francezi. Marseille a fost mult timp cel mai urmarit serial în Brazilia, primind o mulțime de premii. Prin urmare, ideea e să te asiguri că atunci când creezi o rețetă, să ai mulți potențiali consumatori pentru ea, la nivel global.

Un alt exemplu din același „film” a fost cel al unui jurnalist spaniol, căruia i-a fost recomandat Atelier, un serial japonez. În mod normal, producțiile spaniole nu au nimic în comun cu povestea Atelier, dar faptul că persoana în cauză era pasionată de cultura japoneză a fost un indiciu important că ar fi potrivită pentru acest tip de „mâncare”. „Nu ne interesează la ce se uită vecinul tău sau persoana de vizavi. Ne uităm la ceea ce oamenii ca tine se uită. Nu ne interesează dacă ești român, dacă ești băiat, dacă ești fată, dacă ai 96 de ani sau 16 ani. Poate că există oameni de 96 de ani care se uită la desene animate, deci vor avea mai multe în comun cu un copil de 12 ani din Anglia, decât cu o persoană de 96 de ani din Spania, de exemplu”, a concluzionat Joris, în aceeași notă veselă.

La nivel global, Netflix are parteneriate cu Vodafone și Orange, deci am putea să ne așteptăm la o înțelegere similară și în cazul României, în viitor, mai ales dacă luăm în calcul faptul că țara noastră stă destul de bine în segmentul telecom. În prezent, din totalitatea celor 81 de milioane de utilizatori la nivel global, România asigură aproximativ 80.000.